Sf. Mucenici Agatopod si Teodul

Agatopod era diacon, iar Teodul era citet in Biserica din Tesalonic. Agatopod era impodobit cu batranetile cele cinstite, iar Teodul cu tineretea cea plina de intreaga intelepciune [fecioria trupeasca si sufleteasca]. In timpul prigoanelor lui Diocletian impotriva crestinilor acestia doi au fost chemati la curtea imparatului. Ei au raspuns cu bucurie si, tinandu-se de mana, au pasit impreuna la judecata si au strigat: "Crestini suntem!". Toate indemnurile judecatorilor sa se lepede de Hristos si sa se inchine la idoli au ramas zadarnice. Dupa ce au fost aruncati in temnita si infometati lunga vreme, ei au fost osanditi la moarte prin inecarea in mare. Li s-au legat mainile la spate, li s-au legat pietre grele la gat, si au fost dusi la locul de unde aveau sa fie aruncati in mare. Cand se pregateau sa il arunce pe Agatopod in adancuri, acesta a strigat: "Iata botezul nostru cel de al doilea, cel care spala toate pacatele noastre, asa incat curati sa ne infatisam noi inaintea Domnului nostru Iisus Hristos." La scurta vreme dupa uciderea mucenicilor, trupurile lor au fost duse de valuri la mal, iar credinciosii le-au luat si le-au ingropat cu cinste. Sfantul Teodul le-a aparut cunoscutilor sai ca un inger de lumina imbracat in strai luminos, poruncindu-le sa imparta ce mai ramasese din averile sale saracilor. Acesti slaviti si minunati ostasi ai lui Hristos au suferit mucenicia cu cinste in timpul imparatiei lui Diocletian, in timp la Tesalonic stapanea cezarul Faustin, in anul 303.