Sf. Sfintitului Mucenic Marcu, pastorul

Pe vremea lui Diocleţian, Magnus, magistratul Antiohiei, a ieşit odată la vînătoare înconjurat de ostaşii săi. Gonind o sălbăticiune, soldaţii au văzut că fiara sălatică se îndrepta către păstorul Marcu, care îşi păştea turmele acolo. Fiara sălbatică, ajungînd la păstor, s-a comportat ca un mieluşel, pentru că Marcu era omul lui Dumnezeu. Văzînd minunea, treizeci dintre soldaţi au ascultat cuvintele lui Marcu, şi au crezut cu toţii în Hristos. Ei au fost decapitaţi pentru aceasta, la scurt timp după aceea. Magistratul atunci 1-a legat pe Marcu, 1-a adus în cetate şi a chemat de faţă trei fraţi, Alexandru, Alfeu şi Zosima, care erau fierari. El le-a poruncit să facă instrumente de tortură cu care să fie chinuit Marcu. Cei trei fraţi însă, după ce au stat de vorbă cu Sfîntul Marcu Păstorul, s-au convertit la creştinism, şi nu au mai ascultat de porunca magistratului. Acesta atunci i-a condamnat pe fierarii fraţi la moarte, poruncit să li se toarne pe gît fier topit. După aceste bestiale crime el a poruncit şi decapitarea lui Marcu. Spre batjocură, a ordonat să se pună capul simţului în templul Artemidei. Din această pricină capiştea s-a prăbuşit tot atunci la pămînt, prin puterea lui Dumnezeu.