Sf. Sfinţitului Mucenic Foca, Episcopul Sinopei

Sfîntul Foca încă din tinereţile lui s-a deprins cu toată creştineasca virtute. Ca episcop al cetăţii lui de baştină, adică al Sinopei cea de lîngă Marea Neagră, el a întărit credinţa adevăraţilor credincioşi cu pilda vieţii şi cu dumnezeieştile cuvinte ale gurii lui, scoţînd pe mulţi închinători la idoli din întunericul barbariei şi aducîndu-i la adevărata Credinţă, a lui Hristos. Pentru aceasta păgînii cei cu inimi învîrtoşate 1-au urît de moarte pe Sfîntul Foca. Acesta a văzut printr-o vedenie dăruită lui de la Domnul că va lua moarte mucenicească: o turturea albă a venit şi s-a aşezat pe capul lui, purînd în ciont o cunună de flori minunate, pe care apoi a aşezat-o pe capul lui. Sfîntul Foca a auzit şi un glas, care a zis: „Iată paharul plin şi băutura amestecată, iar tu ai să-1 bei pe acesta!" De la această vedenie Plăcutul lui Dumnezeu a înţeles că în curînd moarte mucenicească pentru mărturisirea lui Hristos Domnul va lua. El nu s-a temut, ci cu mulţumită şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu s-a încins pentru calea muceniciei gătită lui. La scurtă vreme, un anume principe, Africanus, 1-a chemat pe Sfîntul Foca la anchetă, supunîndu-1 după aceea unor torturi bestiale. Torţionarii 1-au bătut cu sălbăticie şi i-au umplut tot trupul de răni. Apoi, ţinîndu- 1 o vreme în temniţă, 1-au aruncat în apă clocotită, unde viteazul oştean al lui Hristos şi-a dat sfîntul lui suflet, şi s-a sălăşluit astfel întru bucuria Domnului său. Sfîntul Sfinţit Mucenic Foca a luat cununa veşnicei slave în timpul domniei împăratului Traian.