Sf. Apostol Codrat

Sfîntul Apostol Codrat a fost din numărul Celor Şaptezeci de Apostoli mai Mici. El a predicat Sfînta Evanghelie la Atena, fiind mai întîi Episcopul cetăţii, după Sfîntul Public, iar mai apoi a fost Episcop al Magnesiei. Sfîntul Codrat a fost un bărbat foarte învăţat, stăpînind toată ştiinţa filosofică a vremii. Mai mult şi în afară de aceasta, el a fost bogat în ştiinţa cea dinlăuntru, dăruită din belşug de harul Duhului Sfînt. Biograful său zice despre el, cu cuvîntul Scripturii: El a fost ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului, ca luna plină în zilele ei (înţelepciunea lui Isus Sirah 50: 6). Norul atunci a fost întunericul păgînismului elin, lipsit de lumina evlaviei. Sfîntul Apostol Codrat, prin cuvîntul lui Dumnezeu, a strălucit asupra elinilor ca o lumină mare ce a străpuns întunericul lor, stingînd focul necuratelor jertfe, zdrobind idolii la pămînt, şi dărîmînd capiştile cu rugăciunea. Dar întunericul întotdeauna va urî lumina, de aceea păgînii 1-au urît pe Sfîntul Codrat. Mai întîi 1-au bătut cu pietre, precum odinioară iudeii mîrşavi pe Sfîntul Arhidiacon Ştefan. Apoi 1-au aruncat în temniţă şi 1-au înfometat, pînă ce sfîntul sfinţit bătrîn şi-a dat sfîntul lui suflet. El s-a strămutat la locaşurile cereşti ale lui Dumnezeu, în împărăţia Fiului. Sfintul Codrat a scris o Apologie a Creştinismului şi i-a dat-o împăratului Hadrian. Această carte 1-a atins atît de mult pe Hadrian, încît el a dat ordinul încetării oricăror persecuţii împotriva Creştinilor, afară de faptul dacă se fac vinovaţi de vreo crimă civilă. Sfintul Codrat a luat mucenicia cam pe la anul 190. El a fost îngropat în cetatea Magnesiei. unde s-a şi încununat.