Sf. Apostol si Evanghelist Marcu

Sfîntul Marcu a fost cel care a calatorit mereu si 1-a slujit pe Sfîntul Apostol Petru, Corifeul Apostolilor, în prima lui Epistola, acesta îl numeste pe Marcu fiul sau - nu fiu dupa trup, ci fiu dupa duh (I Petru 5: 13). Pe cînd Marcu se afla la Roma împreuna cu Apostolul Petru, credinciosii 1-au rugat sa scrie pe hîrtie învataturile mîntuitoare ale Stapînului Hristos, minunile Lui si viata Lui, ca sa le aiba pe acestea pururea cu dînsii. Astfel Marcu a scris Sffnta Evanghelie, pe care Sfîntul Apostol Petru a vaztu-o si citit-o cu ochii lui si a dat marturie despre ea ca este adevarata. Marcu a fost hirotonit episcop de Sfîntul Petru si trimis sa predice în Egipt. Si asa s-a facut Sfîntul Evanghelist Marcu întîiul predicator al Cuvîntului si întîiul Episcop în Egipt. Egiptul se afla atunci întru cel mai adînc întuneric al pagînismului, idolatriei, vrajitoriei si rautatii celei dracesti. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfîntul Marcu a izbutit sa semene samînta învataturii lui Hristos prin toata Libia, Ammonichia si Pentapolis. Din Pentapolis Sfîntul Marcu a coborît la Alexandria, unde 1-a purtat Duhul lui Dumnezeu. In Alexandria el a izbutit sa întemeieze Biserica lui Dumnezeu, sa hirotoneasca episcopi, preoti si diaconi, si sa-i întareasca pre toti întru Sfînta si Dreapta Credinta. Sfîntul Marcu îsi întarea învatatura prin multe si mari minuni. Cînd pagînii au început sa îl acuze pe Marcu ca le distruge credinta lor idoleasca, si cînd guvernatorul cetatii a pornit sa-1 vîneze, Sfîntul Marcu s-a întors la Pentapolis, unde a continuat sa întareasca lucrarea care o începuse acolo. Dupa doi ani Sfîntul Marcu s-a întors la Alexandria, spre bucuria mare a credinciosilor, al caror numar sporise minunat. Aceasta a fost împrejurarea în care pagînii 1-au prins pe Sfîntul Apostol si Evanghelist Marcu, 1-au legat în lant tare si au început sa-1 tîrîie peste pietrele ascutite ale drumului, strigînd tare: „Sa-1 tîrîm pe bour în staul!" Ranit si însîngerat în tot trupul, Sfîntul Apostol si Evanghelist Marcu a fost aruncat în temnita unde mai întîi a venit la el un înger ceresc care 1-a mîngîiat si 1-a întarit. Dupa aceea S-a pogorît la el însusi Domnul nostru lisus Hristos, si i-a zis: „Pace tie, Maree, Evangheliste al Meu!" La aceste cuvinte Marcu a raspuns: „Pace si Duhului Tau, O Stapîne Doamne lisuse Hristoase al meu!" în ziua urmatoare idolatrii cei salbatici 1-au scos pe Marcu din închisoare si iar au început sa-1 tîrasca peste bolovanii ulitelor Alexandriei, cu acelasi urlet: „Sa-1 tîrîm pe bour în staul!" Sfîsiat si sfîrsit de chinuri, Sfîntul Apostol si Evanghelist Marcu a murmurat: „întru mîinile Tale, Doamne, dau sufletul meu." Astfel Marcu a murit iar sufletul lui s-a înaltat la lumea cealalta, mai buna. Sfintele lui ramasite au fost înmormîntate cu cinste de catre Crestini, la ele lucrîndu-se de-a lungul veacurilor mari minuni de vindecare a tuturor bolilor, neputintelor si durerilor sufletesti si trupesti