Sf. Cuvios Petru Atonitul

Petru a fost de neam grec si de meserie soldat. Odata, într-o batalie contra arabilor, Petru a fost prins, legat în lanturi, si aruncat în temnita. Petru a ramas multa vreme închis în acea temnita ce se afla în cetatea Samarei de pe malurile rîului Eufrat, si s-a rugat cu staruinta lui Dumnezeu ca sa-1 elibereze si sa-1 duca într-o pustie, unde sa se închine cu desavîrsire unei vieti de nevointe pustnicesti. Sfîntul si Batrînul Simeon, cel care în bratele lui a primit pre Mîntuitorul, însotit de Sfîntul Nicolae, s-a înfatisat înaintea lui în temnita în care era închis, i-a atins lanturile cu care era legat cu toiegul, iar acestea s-au topit precum ceara. Astfel Petru s-a aflat deodata într-un cîmp din afara cetatii. El imediat a pornit spre Roma, unde a fost tuns monah de însusi Papa lînga racla Sfîntului Apostol Petru. El apoi iar s-a urcat în luntre, pornind înapoi spre Rasarit. Preasfinta Nascatoare de Dumnezeu, împreuna cu Sfîntul Nicolae, i s-au înfatisat în vis, în care Fecioara i-a zis Sfîntului Nicolae ca ea a ales ca monahul Petru sa mearga sa se nevioasca la Muntele Atos. Pîna atunic Petru nu auzise niciodata de Muntele Atos. Iesind deci din corabie la Sffntul Munte, Petru s-a salasluit într-o pestera în care a ramas timp de cincizeci si trei de ani în nevointe aspre si neîntrerupte, în lupta cu foamea si cu setea, cu frigul si cu arsita, si mai ales în lupta cu puterile diavolesti, pe care toate întru sfirsit le-a biruit, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dupa ce a îndurat multe si cumplite ispite si s-a aratat bun nevoitor si biruitor înaintea lui Dumnezeu în ele, pîna la cele mai grele, un înger al Domnului a început sa-i aduca lui pîine o data la fiecare patruzeci de zile. De mai multe ori diavolul îndraznea sa vina la el fâtarindu-se ca înger de lumina, dar Sfîntul Petru Atonitul îl recunostea pe data si îl alunga cu semnul Sfintei Cruci si cu numele Preasfmtei Nascatoare de Dumnezeu. Cam cu un an înainte de moartea lui, el a fost descoperit de un vînator de caprioare de prin acele parti, si acel vînator a aflat din chiar gura sfintului minunata si sfînta lui viata. Sfîntul Petru Atonitul a trecut la cerestile locasuri în anul 734 dupa Hristos, iar sfintele lui moaste au fost mutate în Macedonia.