Sf. Cuvios Mucenic Erasm de la Ohrida

Acest sfint s-a nascut la Antiohia si a trait în timpul domniei împaratilor Diocletian si Maximian. El a dus o viata de novinte aspre în Muntele Libanului, fiind daruit de Dumnezeu cu marele har al facerii de minuni. Ca episcop el a predicat cuvîntul Evangheliei. Sosind în cetatea Ohridei [Ahridului, în limba româna mai veche], Erasm 1-a înviat cu rugaciunea pe fiul unui om pe nume Anastasie, si 1-a botezat, în împrejurearea aflarii lui în aceasta cetate Erasm a botezat multime de pagîni, si a distrus capistile idolesti de la Ohrida. Din aceasta pricina el a fost pîrît înaintea împaratului Maximian, care la acea vreme îsi avea rezidenta în Iliria. împaratul a pus înainte un idol al lui Zeus facut din arama si i-a poruncit lui Erasm sa-i aduca jertfe si sa i se închine lui. Sfîntul Erasm a aratat o asemenea putere, încîd din acel idol a iesit afara un sarpe urias si sinistru care a înspaimîntat poporul. Sfîntul apoi si-a manifestat din nou puterea lui de Dumnezeu daruita, ucigînd balaurul cu rugaciunea. Atunci Sfîntul a predicat cuvîntul lui Dumnezeu poporului, botezînd ca la douazeci de mii dintre ei. împaratul turbat de furie a poruncit ca toti cei douazeci de mii sa fie decapitati, iar Sfintul Erasrn torturat crunt si aruncat în închisoare. Un înger al Domnului s-a pogorît în închisoare la mucenicul lui Hristos, precum altadata la Apostolul Petru, si 1-a scos de acolo. Dupa aceasta robul lui Dumnezeu Sfîntul Erasm a plecat în Campania, unde a predicat Evanghelia poporului, apoi s-a întors în cetatea Hermelia [din partile Ohridei], retragîndu-se într-o pestera spre a trai în ea întru nevointe aspre pîna la sfîrsitul vietii. Mai înainte de iesirea lui, el s-a închinat de trei ori catre rasarit si, ridicîndusi bartele la rugaciune, a rugat pe Dumnezeu ca sa ierte pacatele si sa daruiasca viata vesnica tuturor celor care vor chema cu credinta numele lui. Sfîrsindu-si rugaciunea, s-a auzit glas din cer care a zis: „Fie tie dupa ruga ta, fiule Erasmus, vindecatorule de boli!" Plin de duhovniceasca bucurie, sfîntul a privit în sus si a vazut cunua slavei pogorîndu-se asupra lui si coruri de îngeri, proroci, apostoli si mucenici venind spre el spre a primi sfintul lui suflet. La urma el a strigat: „O Doamne, primeste duhul meu!" - si a adormit întru cele vesnice, cam pe la anul 303. Acea pestera, lînga care se afla o mica biserica închinata Sfîntului Erasm, se afla pîna în ziua de astazi nu departe de Ohrida, iar din ea se arata pîna acum marea putere a Sfîntul Sfintitului Erasm, placutul lui Dumnezeu.