Sf. Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului

Acest sfînt Nichifor a apartinut marii aristocratii constantinopolitane. Tatal lui, Teodor, a fost unul dinre cei mai înalti functionari ai curtii imperiale, bogat si foarte credincios. Nichifor a servit timp de mai multi curtea imperiala de la Constantinopol, în aceleasi oficii pe care le îndeplinise tatal lui. Dar vazînd desertaciunea cea greu de suportat a lumii, el s-a retras la malurile Bosforului unde a întemeiat o sfînta mînastire. Mînastirea s-a umplut repede de multime de monahi foarte rîvnitori. Cu toate acestea, Nichifor s-a sfiit sa primeasca îngerescul chip, socotindu-se nevrednic pentru aceasta. Mai înainte înca de întemeierea mînastirii, Nichifor, din pricina înaltei sale cunoasteri a Sfintelor Scripturi, a fost chemat special de catre împarat si patriarh la cel de al Saptelea Sinod a toata lumea (din anul 783, de la Niceea), desi era doar laic. Prezenta lui la acel Sinod a slujit mult întru apararea Ortodoxiei. Dupa ce a murit Patriarhul Tarasie, Nichifor a fost ales patriarh al Constantinoplului în pofida vointei lui. Imediat dupa aceasta alegere care a avut loc în anul 806, el a primit tunderea în îngerescul chip si a urcat apoi în toate treptele preotesti, pîna la treapta de episcop. El a fost intronizat la Constantinopol, în slavita biserica Sfînta Sofia. Aceasta s-a întîmplat în timpul împaratului Nichifor, care la scurt timp dupa înscaunare a plecat la razboi cu bulgarii si a pierit pe cîmpul de bataie. Fiul lui, Stavrachie, a domnit doar timp doua luni si a murit. Dupa aceea la tronul imperial a venit blîndul împarat Mihail, supranumit Rangabe. Dar si pe acesta, dupa doar doi ani de domnie, 1-a rasturnat de la tron Leon Isaurul. Pe cînd se negocia urcarea pe tronul imperial a lui Leon Isaurul, Patriarhul i-a trimis acestuia o carte cu marturisirea Dreptei Credinte spre a fi subscrisa prin semnatura de cel care urma sa urce pe tron. (Acesta era obiceiul cu toti împaratii bizantini, care trebuiau sa arate astfel poporului ca vor fi aparatori ai Sfintei Credinte Ortodoxe.) Dar Isaurul a tergiversat semnarea acestui document pîna dupa încoronarea lui. Dupa ce Patriarhul 1-a încoronat, el a refuzat sa semneze cartea de Credinta Ortodoxa, dovedindu-se astfel repede a fi eretic si iconoclast. Patriarhul a încercat staruitor sa-1 convinga pe împarat sa se lepede de ereziile lui si sa se întoarca la Ortodoxie, dar în zadar, împaratul 1-a alungat pe patriarh în exil în insula Proconnesus, unde Sfintul Nichifor a ramas timp de treisprezece ani, pîna la moartea lui, în lipsuri si în suferinte cumplite. El s-a stramutat la locasurile cele ceresti la anul 827. El a pastorit Biserica lui Dumnezeu timp de noua ani.