Sf. Sfinţit Mucenic Marchellinus, Papă al Romei

Marchellinus a fost predecesorul Papei Marchellus pe tronul patriarhal de la
Roma. Cînd împăratul Diocleţian 1-a chemat la ordine şi 1-a ameninţat cu
torturile, Marchellinus a jertfit idolilor, drept pentru care împăratul i-a dăruit un
strai scump. Dar după aceasta Marchellinus s-a pocăit cu amar pentru lepădarea lui
de Hristos, ca altădată Apostolul Petru. La vremea aceea se ţinea un sinod al
episcopilor în regiunea Campania. Papa Marchellinus s-a îmbrăcat în sac, şi-a
turnat cenuşă pe cap şi a intrat astfel în sfînta adunare, mărturisindu-şi păcatul
înaintea tuturor şi cerînd judecată. Părinţii i-au zis că el singur trebuie să se judece.
Atunci Marchellinus a zis: „Eu vrednic de rangul preoţesc nu mă mai socotesc a fi;
iar trupul meu îngropare să nu aibă după moartea mea, ci la cîini să fie aruncat."
Zicînd acestea, el a legat cu blestem pe oricine i-ar călca dorinţa după moarte.
După acestea Marchellinus s-a dus înaintea lui Diocleţian, i-a aruncat cu dispreţ
înainte straiul cel scump, L-a mărturisit pe Hristos şi i-a blestemat pe idoli,
împăratul turbat a poruncit ca Marchellinus să fie torturat şi apoi omorît în afara
cetăţii, împreună cu trei bărbaţi aleşi şi făcători de bine: Claudie, Cyrinus şi
Antoninus. Trupurile acestor trei bărbaţi au fost îngropate imediat, dar trupul Papei
Marchellinus a zăcut neîngropat vreme de treizeci şi şase de zile. Sfîntul Apostol
Petru însă i-a apărut noului Papă, Marchellus, şi i-a poruncit ca să ia trupul lui
Marchellinus şi să-1 îngroape, zicîndu-i: Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa
(Luca 18: 14).